Boncănitul cerbilor: când, unde și cum îl asculți

Câteva săptămâni pe an, toamna, în pădurile din jurul Depresiunii Zărnești se aude cel mai puternic zgomot din tot anul. Cerbii boncăne, și într-o seară liniștită sunetul de la un singur cerb este de ajuns sa umple toată valea. Inclusiv localnicii care experimentează acest sunet de ani de zile se opresc și-l ascultă.

E și una dintre singurele experiențe în care șansele sunt cu adevărat de partea ta, pentru că aici contează ce auzi. Cele mai multe dintre experiențe înseamnă să sperăm că un animal își va face apariția. Boncănitul e altceva: în seara potrivită, lucrul pentru care ai venit se aude de la un kilometru. Aici e vorba despre ce e boncănitul, când se întâmplă și cum.

Ce e, de fapt, boncănitul

Cerbii trăiesc cea mai mare parte a anului separat: ciutele cu puii într-o parte, cerbii în grupuri răzlețe în alta. În septembrie, cerbii coboară pe pășunile și lizierele unde stau ciutele, și câteva săptămâni fiecare își ține acolo un grup de ciute împotriva oricărui alt cerb care se aude. Boncănitul e felul în care un cerb spune unde e, cât e de mare și cât e de dispus să se bată, în mare parte tocmai ca să nu fie nevoie. Doi cerbi care se răspund destul de mult timp o iau uneori unul lângă altul, măsurându-se, și din când în când se iau în coarne. Și asta se aude de la distanță: un pocnet sec, ca niște bețe trase de-a lungul unui gard.

Îi costă enorm. Un cerb în perioada de boncănit aproape că nu mănâncă, iar până la sfârșitul lui octombrie a pierdut o bună parte din greutatea de care are nevoie pentru iarnă.

Când se întâmplă

De obicei începe pe la jumătatea lui septembrie și se termină pe la jumătatea lui octombrie, dar nu ține cont de calendar. Dacă septembrie e cald, întârzie; dacă vine frigul brusc, începe mai devreme și se aude mai tare. Cel mai intens e în jurul lui 1 octombrie, cu o săptămână sau două înainte sau după, când mai mulți cerbi își răspund unul altuia în același timp. Noi ieșim cât ține și ne oprim când se opresc și ei, nu vindem o seară în noiembrie, când pădurea a tăcut deja.

În sezon, seara e momentul cel mai potrivit. Boncănitul începe când scade lumina, continuă pe tot amurgul și, într-o noapte rece și senină, până târziu în noapte. Zorii sunt cealaltă perioadă potriivtă, dar seara e mai ușor de prins și lumina e de partea ta în prima parte. Vremea liniștită contează mai mult decât cerul senin. Într-o seară cu vânt, sunetul se destramă înainte să ajungă la tine și cerbii stau în desiș; în timp ce intr-o seară liniștită sunetul călătorește până departe.

Unde stai

Cerbii boncăne din desiș, adesea mai mulți odată, din părți diferite ale aceleiași păduri. Ce-ți trebuie e un loc deasupra unui teren deschis, cu liziera în față, cu vântul în față și destulă distanță ca cerbii să nu știe că ești acolo. În Depresiunea Zărnești, asta înseamnă un punct de belvedere peste o pășune, cu pădure de fag în spatele ei, la care ajungi după o scurtă plimbare pe un drum de tractor. Nu publicăm locurile exacte, din același motiv pentru care observatoarele n-au coordonate nicăieri pe site: un loc care adună lume nu mai e un loc pe care îl folosesc cerbii.

Vântul e partea pe care lumea o uită. Un cerb tolerează o siluetă pe un deal, departe; nu tolerează mirosul ei. Verifică încotro bate aerul înainte să te așezi, nu după.

Cum te porți la lizieră

În mare parte, înseamnă să faci mai puțin decât ai vrea.

Nu intra în pădure. Să te împingi în desiș în perioada de boncănit înseamnă să deranjezi animalele în cele mai solicitante săptămâni din anul lor, iar o ciută pe care ai mutat-o de pe locul ei ia cerbul cu ea. Mai înseamnă și că grupul următor, sau cel de anul viitor, găsește o pădure goală. Noi privim de la distanță, cu lunete, și nu ne ducem după ei.

Stai nemișcat și stai liniștit. Nu în tăcere absolută, o voce joasă, de la distanță, e în regulă, dar fără plimbări, fără ecrane de telefon aprinse în întuneric și fără fascicule de lanternă plimbate peste pășune ca să vezi ce e acolo. Dacă ai nevoie de lumină, îndreapt-o spre pământ. Și nu imita boncănitul. E un truc care funcționează, și tocmai asta e problema: un cerb care vine la chemare vine să se bată, și se bate de două săptămâni.

Lasă câinele acasă. Dacă mergi pe cont propriu, nu cu noi, mergi în doi și spune cuiva unde. Pe același teren umblă urșii în octombrie, care mănâncă intens înainte de iarnă, iar liziera la amurg e și ora lor. Nu e un motiv să nu te duci. E un motiv să nu te aventurezi printre copaci după un sunet.

Ce iei cu tine

Seara înseamnă mai ales stat nemișcat după apus, în octombrie, într-o vale care adună aer rece. Îmbracă-te pentru două ore în care nu te miști, nu pentru drumul până acolo: un strat cald în plus față de cât crezi, căciulă și mănuși, și ceva care taie vântul deasupra. Haine închise la culoare și care nu foșnesc; o geacă foșnitoare se aude mai departe decât ai crede. Binoclu, dacă ai, lunetele le aducem noi. Un termos cu ceva cald. O lanternă frontală pentru drumul înapoi, cu lumină roșie dacă are.

La ce să te aștepți, sincer

Să-i auzi, într-o seară liniștită în sezon, e probabil. Să vezi un cerb e o raritate: iese pe terenul deschis în ultima lumină, departe, și stă acolo boncănind, cu aburul răsuflării la vedere, și e unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le oferă munții ăștia. Dar ia asta ca pe un bonus peste sunet, nu ca scopul serii, și du-te așteptându-te la sunet. Nu publicăm o cifră nici pentru una, nici pentru alta, nici aici, nici altundeva pe site, pentru că n-am numărat destule seri ca s-o spunem cinstit.

La seara de boncănit citim chemările pe măsură ce se întâmplă: care cerb ține care teren, când a apărut un rival, când boncănitul se schimbă din anunț în ceartă. Citirea asta e ce transformă un sunet în întuneric într-o seară pe care o înțelegi. Dar sunetul în sine e al oricui stă nemișcat în locul potrivit, cu vântul în față, iar obiceiurile de mai sus merită oricum, fie că vii cu noi, fie că mergi pe cont propriu.

Checklist rapid pentru o seară de boncănit

• De la jumătatea lui septembrie la jumătatea lui octombrie, într-o seară calmă, pe poziție cu o oră înainte de amurg
• Un punct de belvedere deasupra unui teren deschis, liziera în față, vântul în față
• Nu intra printre copaci, stai nemișcat, ține luminile spre pământ, nu imita boncănitul
• Straturi calde pentru stat pe loc, căciulă și mănuși, haine închise la culoare, care nu foșnesc
• Binoclu, termos, frontală pentru drumul înapoi
• Auzitul e scopul; văzutul e bonusul