Dracula, strigoii și Halloween-ul în Transilvania: ce e adevărat

În fiecare octombrie primim aceeași întrebare, de zeci de ori: unde mergem de Halloween în Transilvania? Adevărul e că Halloween-ul nu e o sărbătoare românească, Dracula e invenția unui romancier irlandez, iar castelul Bran n-are aproape nimic de-a face cu niciunul dintre ei. Răspunsul mai puțin real vinde mai bine totuși. Iar povestea adevărată, cea pe care o spunem pe drumul dintre Brașov și Bran, e mai ciudată decât varianta inventată și are avantajul că s-a întâmplat.

Doi Dracula, dintre care doar unul a existat

Bram Stoker a publicat Dracula în 1897. N-a pus niciodată piciorul în Transilvania. Și-a construit contele din cărți de bibliotecă, jurnale de călătorie și un nume găsit într-o istorie a Țării Românești, iar castelul l-a pus în Pasul Bârgău, în nord-estul Transilvaniei, departe de tot ce vă arătăm noi.

Numele era al unui om real. Vlad al III-lea, domn al Țării Românești în secolul al XV-lea, era fiul lui Vlad Dracul, numit așa după Ordinul Dragonului în care intrase tatăl lui. Dracula înseamnă pur și simplu fiul lui Dracul. Noi îl știm drept Vlad Țepeș, iar porecla spune destul despre cum se purta cu dușmanii, cu rivalii și cu oricine îi părea neloial.

Tradiția spune că s-a născut în cetatea Sighișoarei, într-o casă de lângă Turnul cu Ceas care azi are restaurant la parter. Fie că s-a născut sau nu în casa aceea, poți sta în piața pe care a cunoscut-o, și asta e mai mult decât îți poate oferi orice castel. E prima oprire din ziua noastră la Sighișoara.

De ce Brașovul nu-l pomenește de bine

Brașovul era un oraș de negustori sași, bogat, cu ziduri și aproape autonom, iar negustorii lui și Vlad voiau lucruri diferite de la comerțul dintre Transilvania și Țara Românească. Prin anii 1460 cearta a devenit violentă: atacuri asupra satelor din jurul orașului, negustori prinși și pedepsele care i-au dat porecla.

Sașii aveau ceva ce lui Vlad îi lipsea: tipografi printre vecinii lor de limbă germană. Broșuri despre crudul domn al Valahiei au circulat prin orașele germane decenii la rând după moartea lui, iar cea mai cunoscută gravură, tipărită la Nürnberg în 1499, îl arată mâncând la masă printre trupuri trase în țeapă. O bună parte din faima lui europeană au scris-o chiar cei pe care îi atacase. Asta nu-l face, însă, nevinovat.

Branul: o vamă cu un agent de presă bun

Castelul Bran a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIV-lea de brașoveni, cu privilegiu regal, ca să păzească trecătoarea spre Țara Românească și să încaseze vama pe tot ce trecea pe acolo. A fost întâi punct de graniță și vamă, abia apoi cetate. În secolul XX a devenit una dintre reședințele Reginei Maria, iar mare parte din ce vezi înăuntru e de la ea.

Vlad poate să fi trecut prin pas, cum trecea toată lumea. Nu există dovezi serioase că ar fi locuit în castel, că l-ar fi stăpânit sau că ar fi fost închis acolo. Branul e „castelul lui Dracula” pentru că arată ca atare de pe drum și pentru că, pentru un turist de la sfârșitul secolului XX, era castelul gotic cel mai apropiat de aeroport. Am scris mai multe despre el și despre cetatea mai liniștită a Râșnovului, la zece kilometri distanță, în Bran și Râșnov fără aglomerație.

Strigoii: de ce se temeau de fapt oamenii de aici

Satele românești chiar aveau morții lor care nu-și găseau liniștea, numai că nu erau conți cu pelerină. Strigoiul era un mort neliniștit, sau un viu al cărui suflet umbla noaptea, care se întorcea să-și chinuie familia și vecinii: lua laptele vacilor, aducea boală, bătea la fereastră. Leacurile erau de casă: usturoi la uși și la ferestre, grijă la rânduiala înmormântării și, în cazurile cele mai rele, măsuri luate la mormânt.

Noaptea de care trebuia să te ferești nu era 31 octombrie. Cea pe care o știe lumea și azi e ajunul Sfântului Andrei, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, când se spunea că umblă strigoii și se ungeau cu usturoi tocurile ușilor și pervazurile. În unele sate se mai face și acum, pe jumătate în glumă.

Și ce se întâmplă pe 31 octombrie?

Halloween-ul a venit în România odată cu filmele și barurile și e azi o seară de ieșit în oraș, nu o tradiție. Castelul Bran a organizat în ultimii ani o petrecere de Halloween, cu costume și program de seară, și e singurul loc care chiar mizează pe dată.

Mai aproape de calendarul vechi e pomenirea morților. La sfârșitul lui octombrie, în sâmbăta dinaintea Sfântului Dumitru, multe familii țin Moșii de toamnă: dau de pomană vecinilor mâncare și băutură în amintirea celor duși și merg la morminte. E mai liniștit decât orice cu dovleci și e cel mai aproape de o sărbătoare a morților pe care o avem.

Cum vezi totul fără costum

Dacă vii la sfârșit de octombrie pentru povestea lui Dracula, vezi o în ordinea în care s-a petrecut: piața din Sighișoara, zidurile Brașovului despre care s-au scris broșurile, apoi Branul și Râșnovul, granița pe care au fost construite s-o apere. E ziua pe care o facem ca Cetăți și granița, povestită din documente, nu din magazinul de suveniruri. E o zi bună în orice anotimp, iar lumina de toamnă pe trecătoare e un motiv în sine. Brașovul e baza firească, iar pe pagina Brașovului găsești restul lucrurilor de văzut în oraș.